Definita cuvantului vântura
VÂNTURÁ, vấntur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vânturătoare sau a le face să cadă de la o mică înălțime pentru ca vântul să împrăștie impuritățile ușoare. ♦ Fig. A împrăștia, a risipi; a spulbera. 2. A vărsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas în altul, pentru a-l răci, pentru a-l amesteca etc. 3. A mișca încoace și încolo, a agita. ♦ Fig. A frământa, a tulbura. 4. Fig. A da în vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vântură-lemne sau vântură-țară s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vânt) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vântura
caraburá s.f. (înv.) stofă pentru fote. Vezi definitia »
AMBARÁ s. f. obstacol, jenă, încurcătură (financiară). (< fr. embarras) Vezi definitia »
TIMBRÁ vb. I. tr. A aplica, a lipi timbrul legal pe o scrisoare, pe un act etc. [< fr. timbrer]. Vezi definitia »
STRICTURÁ vb. I. tr. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. [< strictură]. Vezi definitia »
INFILTRÁ vb. I. 1. refl. A străbate, a pătrunde printr-un mediu poros. 2. tr., refl. (Fig.) A pătrunde sau a face să pătrundă, a (se) strecura neobservat. [Var. înfiltra vb. I. / < fr. infiltrer, it. infiltrare]. Vezi definitia »