EURÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la euristică. ◊ (despre procedee metodologice) care, prin întrebări, duce la descoperirea unor adevăruri noi. II. s. f. metodă de studiu și de cercetare prin descoperire; arta de a duce o dispută în scopul de a descoperi adevărul. (< fr. euristique) Vezi definitia »

BOGOMÍLIC, -Ă, (‹ bogomilism) adj. Care aparține bogomilismului, privitor la bogomilism. ♦ Literatură b. = parte integrantă a literaturii apocrife, apărută o dată cu bogomilismul. S-a bucurat de o mare popularitate, în ciuda interzicerii ei de către Biserică, datorită subiectelor, ca și fanteziei poetice, accesibilității stilului și limbii. Vezi definitia »

RUBEÓLIC, -Ă adj. De rubeolă. [< fr. rubéolique]. Vezi definitia »

MONOCROMÁTIC, -Ă adj. 1. monocrom (1). 2. (despre fascicule) din radiații cu aceeași lungime de undă. (< fr. monochromatique) Vezi definitia »

ERMENEÚTIC, -Ă adj. v. hermeneutic. Vezi definitia »