Definita cuvantului vânturătură
VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vânturătură
AGAMOGENÉZĂ s. f. reproducere asexuată; agamogonie. (< fr. agamogenèse) Vezi definitia »
ELECTROBIOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Producere de electricitate în organismele vii. [< fr. électrobiogenèse]. Vezi definitia »
OMNIPOTÉNȚĂ s.f. Putere nelimitată; atotputernicie. [Cf. fr. omnipotence, cf. lat. omnis – tot, potentia – putere]. Vezi definitia »
ANCÓȘĂ s. f. 1. crestătură. 2. decupare pe marginea filmelor cinematografice, care acționează dispozitivul de schimbare a iluminării în porțiunea mașinii de copiat. 3. canal într-o piesă metalică pentru a introduce conductorii electrici. (< fr. encoche) Vezi definitia »
înghimpătúră s.f. (înv. și pop.) împunsătură cu un ghimpe. Vezi definitia »