scrámură (-ri), s. f. – (Olt.) Picătură, fir de praf, parte infimă. Sb. skrama „coajă” › *scram, cu sing. reconstituit după pl. scramuri. Legătura cu lat. squamula (Pușcariu, Dacor., V, 420) nu este probabilă. Vezi definitia »

zigómă s. f., g.-d. art. zigómei; pl. zigóme Vezi definitia »

PIROTEÁLĂ, piroteli, s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală. Vezi definitia »

BRASÁRDĂ s.f. 1. Bandă de stofă purtată la braț pentru a indica calitatea unei persoane etc. 2. Parte a armurii care protejează brațul. [< fr. brassard]. Vezi definitia »

SECRETÍNĂ s. f. hormon secretat de mucoasa duodenului, cu acțiune stimulatoare asupra secreției sucului pancreatic și intestinal. (< fr. sécrétine) Vezi definitia »