RĂTĂCÍT, -Ă, rătăciți, -te, adj. 1. Care a greșit drumul sau a pierdut direcția; dezorientat. ♦ Fig. Care greșește prin purtări, prin atitudine; cu mintea întunecată. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Care se uită în gol, fără o țintă precisă; care exprimă nedumerire, nesiguranță, tulburare, absență. 2. Care s-a pierdut, s-a înstrăinat de ai săi; răzlețit. – V. rătăci. Vezi definitia »

Adormit, lipsit de energie. Vezi definitia »

MILLERÍT s.n. (Min.) Sulfură naturală de nichel. [< fr. millérite]. Vezi definitia »

NETIPĂRÍT adj. v. MANUSCRIS (1). Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. [DEX '98] Vezi definitia »

sicnít, -ă, adj. (reg.) 1. (despre râuri, izvoare, lacuri, bălți, fântâni) secat. 2. (despre recipiente) golit, gol. Vezi definitia »