biț, bíțuri, s.n. (înv.) viță de păr sau de lână. Vezi definitia »

gogléț, -eáță, adj. (reg.) gogoman, fleț. Vezi definitia »

zgrunț (reg.) s. rt, pl. zgrúnțuri Vezi definitia »

TERȚ, -Ă I. adj. care vine în al treilea rând; al treilea. ♦ malarie (sau febră) ~ă = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. II. s. m. (jur.) persoană care nu figurează ca parte într-un contract ori într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. III. s. n. (log.) ŭl exclus = principiu fundamental potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. (< lat. tertius, it. terzo) Vezi definitia »

pleúț, pleúțuri, s.n. (reg.) obiect mic confecționat din tablă. Vezi definitia »