Definita cuvantului vârtute
VÂRTÚTE, vârtuți, s. f. (Înv. și arh.) 1. Putere, tărie, vigoare. ◊ Expr. Om în vârtute = om în putere. A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. Bărbăție, curaj, vrednicie (războinică). 3. Proprietate, însușire, calitate. – Lat. virtus, -utis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vârtute
púnte (púnți), s. f. – 1. Pod îngust. – 2. Plută de candelă. – 3. Platforma unei mori de apă. – 4. Platforma unei ambarcații. – 5. Traversă care susține cele două brațe ale ferăstrăului de mînă. – 6. În mitologia populară ultima vamă a morților, situată pe un pod deasupra iadului, în care cad sufletele păcătoșilor. – Mr. punte, megl. punti. Lat. pǒntem (Pușcariu 1402; Candrea-Dens., 1474; REW 6649), cf. vegl. puant, it., port. ponte, prov., fr., cat. pont, sp. puente. S-a specializat pentru a desemna podurile care servesc numai pietonilor formate în general doar dintr-un trunchi de copac care unește cele două maluri ale unui rîu sau ale unei prăpăstii; trecătorile pentru căruțe se numesc pod. – Der. puntaș s. m. (înv., tîmplar constructor de punți). Vezi definitia »
ONESTITÁTE s. f. cinste, corectitudine. (< onest + -itate) Vezi definitia »
REGLÉTE s. m. v. reglet. Vezi definitia »
CARBONATITE (‹ fr.) s. f. pl. Roci magmatice, constituite preponderent din carbonați de calciu. Reprezintă o importantă sursă de niobiu și de alte metale rare. Vezi definitia »
PLURIVOCITÁTE s. f. caracter plurivoc. (< plurivoc + -itate) Vezi definitia »