ștrapáț, ștrapáțuri, s.n. (reg.) 1. muncă, osteneală; alergătură. 2. (în loc. adj.) de ștrapăț = a) (despre oameni) de corvoadă; b) (despre obiecte) de dârvală. Vezi definitia »

BRĂDUȚ, com. în jud. Covasna; 4.264 loc. (1991). Expl. de diatomite (Filia). Vezi definitia »

LEUȚ², leuți, s. m. Leușor². – Leu² + suf. -uț. Vezi definitia »

DRĂGĂLÉȚ, -ÍȚĂ adj. v. drăguleț². Vezi definitia »

văsúț (reg., rar) s. n., pl. văsúțe Vezi definitia »