PONCÍȘ, -Ă, ponciși, -e, adj., adv. (Reg.) I. Adj. 1. (Despre ochi) Încrucișat, sașiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II. Adv. 1. Cruciș, chiorâș; fig. cu ciudă, cu dușmănie. A se uita ponciș. 2. De-a curmezișul, pieziș. ◊ Expr. (Substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (reg. „deal” < magh.) + suf. -iș. Vezi definitia »

herléș, herléșă, adj. (reg.) (om) cu picioarele strâmbe; haitiș, crăcănat. Vezi definitia »

DIJMÁȘ, dijmași, s. m. Țăran iobag obligat să plătească dijmă. – Dijmă + suf. -aș. Vezi definitia »

FLUIERÁȘ, (1) fluierașe, s. n., (2) fluierași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui fluier. 2. S. m. Fluierar (1). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -aș. Vezi definitia »

iuș, iușuri, s.n. (reg.) Drept (de moștenire). Vezi definitia »