Definita cuvantului vocație
VOCÁȚIE, vocații, s. f. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. 2. (Jur.; în sintagma) Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calității sale de rudă. [Var.: (înv.) vocațiúne s. f.] – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vocație
CIUDĂȚÉNIE, ciudățenii, s. f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (Concr.) Lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată. – Ciudat + suf. -enie. Vezi definitia »
ONCOTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune a tumorilor. [Gen. -iei. / < fr. oncotomie]. Vezi definitia »
GRAFOMETRÍE s.f. Studiul comparativ al grafiilor și al grafismelor (pentru identificarea scrisului). [< fr. graphométrie, cf. gr. graphein – a scrie, metron – măsură]. Vezi definitia »
HEMOTERAPÍE s.f. Tratament al unei boli prin transfuzii de sânge; hematoterapie. [< fr. hémothérapie, cf. gr. haima – sânge, therapeia – tratament]. Vezi definitia »
GEMINÁȚIE s.f. Împerechere, îmbinare de două elemente. ♦ Dublare a unei consoane; anadiploză. [Gen. -iei, var. geminațiune s.f. / cf. fr. Gémination, lat. geminatio]. Vezi definitia »