INACȚIÚNE s.f. (Rar) Lipsa oricărei acțiuni. [Cf. fr. inaction, it. inazione]. Vezi definitia »

INDICȚIÚNE, indicțiuni, s. f. (Livr.) Convocare pentru o zi anumită a unui conciliu; indicație pentru o anumită zi. ◊ Indicțiune romană = perioadă de cincisprezece ani care separa în vechea Romă, începând cu domnia împăratului Constantin, două majorări extraordinare de impozite. ♦ Perioadă convențională de cincisprezece ani. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. indiction, lat. indictio, -onis. Vezi definitia »

RUȘÍNE s.f. ~ 3. ~ ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da, a face pe cineva) de rușine ~ ◊ A da cinstea pe rușine v. cinste. Vezi definitia »

COMPÚNE vb. III. tr. 1. A alcătui, a forma un întreg. ♦ refl. A consta, a fi alcătuit din... 2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compún, perf.s. -usei, conj. -nă, part. -us. / < lat. componere, cf. fr. composer]. Vezi definitia »

CRONOSECȚIÚNE, cronosecțiuni, s. f. (Auto) Caracteristică funcțională a mecanismului de distribuție al unui motor cu ardere internă, exprimată prin raportul dintre volumul de gaze care circulă pe lângă oricare dintre supape și viteza de curgere și se exprimă în cm²·s; secțiune-timp. Vezi definitia »