Definita cuvantului voință
VOÍNȚĂ, voințe, s. f. 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotărăște cineva; hotărâre, decizie, voie. ♦ Învoire, consimțământ, permisiune. 3. Intenție, scop, țel, țintă. 4. Dorință, poftă, chef. – Voi2 + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu voință
LEÁCĂ adv. v. oleacă. Vezi definitia »
natrapálă, natrapále, s.f. (reg.) om nătărău. Vezi definitia »
a intra în reparație capitală expr. (glum.) a nu mai consuma alcool (din motive de sănătate). Vezi definitia »
PENTIRÉMĂ s.f. (Ant.) Galeră, navă de război cu vâslași așezați în șiruri de câte cinci. [< fr. pentirème]. Vezi definitia »
AMILÁZĂ, amilaze, s. f. Substanță produsă de pancreas, care (în timpul digestiei) transformă amidonul în maltoză și glucoză. – Din fr. amylase. Vezi definitia »