CONDÍȚIE s.f. 1. Împrejurare, fapt etc. care prilejuiește, oferă cadrul pentru apariția unui fenomen, împrejurare în care se produce un fenomen. 2. Clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 3. Întâmplare viitoare și nesigură de care depinde existența unei obligații. ♦ Situația unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situație, stare fizică sau socială a cuiva. ◊ Condiție fizică = situație a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al stării sale fizice și al antrenamentului. [Gen. -iei, var. condițiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione]. Vezi definitia »

TONOSCOPÍE s.f. Examen oftalmoscopic al pulsațiilor arterelor retiniene. [Gen. -iei. / < fr. tonoscopie]. Vezi definitia »

DRAMATURGÍE s.f. Totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc. ♦ Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. [Gen. -iei. / cf. fr. dramaturgie, it. drammaturgia, germ. Dramaturgie, gr. dramatourgia]. Vezi definitia »

PAROSMÍE s.f. (Med.) Tulburare olfactivă constând în percepția falsă a unui miros. [Gen. -iei. / < fr. parosmie, cf. gr. para – lângă, osme – miros]. Vezi definitia »

-NEMÍE elem. „răspândire”. (< fr. -némie, cf. gr. nemein, a distribui) Vezi definitia »