RUPTOÁRĂ s. f. (Var., înv.) Ruptoare, ruptă. (din rupt² + suf. -oară) Vezi definitia »

BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat. Vezi definitia »

PÁNĂ², pene, s. f. 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul. ◊ Expr. (Fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani. 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta. – Din fr. panne. Vezi definitia »

de baltă expr. 1. de calitate inferioară. 2. penibil. Vezi definitia »

LĂCÚSTĂ, lăcuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, dăunătoare agriculturii, care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sărit; insectă care aparține uneia dintre aceste specii. [Var.: locústă s. f.] – Lat. lacusta (= locusta). Vezi definitia »