LOCOTENÉNȚĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deținea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza]. Vezi definitia »

a-i da blană expr. (adol.) a accelera, a lua viteză, a se grăbi. Vezi definitia »

CARIOPLÁSMĂ s. f. masă protoplasmatică vie din nucleul celular; nucleoplasmă. (< fr. caryoplasme) Vezi definitia »

MOÁZĂ, moaze, s. f. (Constr.) Fiecare dintre componentele unei perechi de grinzi care formează un element de consolidare la o construcție din lemn. – Din fr. moise. Vezi definitia »

DISAMÁRĂ, disamare, s. f. Fruct uscat care rezultă din gruparea a două samare. – Din fr. disamare. Vezi definitia »