ORATORÍE s. f. Arta de a compune și de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvență, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. Cf. it. oratoria. Vezi definitia »

PENSULÁȚIE, pensulații, s. f. (Rar) Pensulare. – Pensula + suf. -ție. Vezi definitia »

PLOMBURÍE s. f. prezența plumbului în urină. (< fr. plomburie) Vezi definitia »

TULAREMÍE s. f. boală infecțioasă la iepure și transmisibilă omului, datorată unui microb specific care afectează ganglionii limfatici periferici, manifestându-se prin febră, frisoane, vomă. (< fr. tularémie) Vezi definitia »

COXARTRÍE s.f. (med.) Coxartroză. [Gen. -iei. / < fr. coxarthrie, cf. lat. coxa – coapsă, gr. arthron – încheietură]. Vezi definitia »