IZOMÓRF, -Ă adj. 1. care afectează însăși forma. 2. care prezintă izomorfism. (< fr. isomorphe) Vezi definitia »

-MÓRF Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) formă”, „care are forma de”. [< fr. -morphe, it. -morfo, cf. gr. morphe]. Vezi definitia »

APOMÓRF, -Ă adj. (biol.; despre organisme) care rezultă din diviziunea unei anumite specii. (< fr. apomorphe) Vezi definitia »

HETEROMÓRF, -Ă adj. Cu forme variate; polimorf. ♦ (Despre substanțe) Care poate cristaliza în mai multe forme cristaline. [Var. eteromorf, -ă adj. / < fr. hétéromorphe, cf. gr. heteros – altul, morphe – formă]. Vezi definitia »

zigomórf adj. m., pl. zigomórfi; f. zigomórfă, pl. zigomórfe Vezi definitia »