podnág s.n. (reg.) clanță la ușă. Vezi definitia »

BORCEÁG, (1) s. m., (2) borceaguri, s. n. 1. S. m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. S. n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreț. – Din bg. borčak. Vezi definitia »

LITOFÁG, -Ă adj. Care mănâncă nisip sau pietriș. [< fr. lithophage, cf. gr. lithos – piatră, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

borceág (borceaguri), s. n. – Plantă (Vicia sativa, Vicia pannonica). Tc. burçak (Popescu-Ciocănel, 16), cf. bg. borčak. Vezi definitia »

pătuleág, pătulége, s.n. (reg.) claie de fân sau glugă de coceni clădită pe un suport. Vezi definitia »