caftangíu, caftangíi, s.m. (înv.) slujbaș al Curții domnești care prezenta caftanul și-l așeza pe spatele celui onorat cu titlul boieresc de către domnitor. Vezi definitia »

SOLSTÍȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Pământul se găsește la cea mai mare distanță de Soare (21 iunie și 21 decembrie) care marchează ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă. [Pron. -țiu. / cf. fr. solistice, it. solstizio, lat. solstitium < sol – soare, stare – a sta]. Vezi definitia »

CEAPOIU, Nichifor (1911-1994, n. Ciocănești, jud. Suceava), inginer agronom, genetician român. Acad. (1974). Studii de genetică și de ameliorare a plantelor; contribuții la dezvoltarea metodelor statistice moderne aplicate în cercetările agricole și biologice. A creat soiuri noi de cînepă și grîu. Vezi definitia »

PURGATÓRIU s. n. 1. (în religia catolică) loc unde sufletele celor mai puțin păcătoși se pot curăța de păcate, pentru a intra apoi în rai. 2. (fig.) loc sau timp de suferință. (< lat. purgatorium, it. purgatorio) Vezi definitia »

PANCRÁȚIU s. n. (la vechii greci) exercițiu atletic compus din trântă și pugilat. (< fr. pancrace, gr. pankration) Vezi definitia »