PARCÉLĂ, parcele, s. f. Porțiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafețe mai mari, destinată unei anumite întrebuințări; lot. – Din fr. parcelle. Vezi definitia »

PLÁNCĂ, plănci, s. f. Drum podit cu prăjini, pe care se transportă, prin alunecare, sub acțiunea greutății proprii, bușteni și alte feluri de lemn; uluc. – Din germ. Planke, ucr. planka. Vezi definitia »

-CENTÉZĂ elem. „înțepătură, puncție”. (< fr. -centèse, cf. gr. kentesis) Vezi definitia »

SUBMERGÉNȚĂ s. f. submersiune (1). (< engl. submergence) Vezi definitia »

maiolícă s. f. – Specie de faință. – Var. majolică. It. maiolica, și var. din fr. majolique. Vezi definitia »