PRAXIOLOGÍE s. f. ramură a științei care studiază structura activităților umane și a condițiilor eficacității acestora. (< fr. praxiologie) Vezi definitia »

PRECONCÉPȚIE s.f. (Liv.) Prejudecată. [Gen. -iei, var. preconcepțiune s.f. / < fr. préconception]. Vezi definitia »

ORNAMENTÁȚIE s.f. Ornamentare; totalitatea ornamentelor cu care se împodobește ceva; tehnica ornamentării. [Gen. -iei, var. ornamentațiune s.f. / cf. fr. ornamentation, rus. ornamentațiia]. Vezi definitia »

FIZIOGNOMONÍE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie. Vezi definitia »

OXALURÍE, oxalurii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în urină; cantitate de oxalați prezentă în urină. – Din fr. oxalurie. Vezi definitia »