vintír (-re), s. n. – Plasă de pescuit. Rus. venterĭ (Scriban). Vezi definitia »

DECEMVÍR, decemviri, s. m. Fiecare dintre cei zece magistrați romani ce au alcătuit comisia care a dat Romei (în anii 451 și 450 a. Cr.) un cod de legi („cele 12 table”). – Din lat. decemvir, fr. décemvir. Vezi definitia »

BAȘBAFÍR s. n. v. baibafir. Vezi definitia »

patachír s.n. (reg.) leasă paralelipipedică așezată pe un lemn scobit ca o albie, în care sunt călcați strugurii pentru a curge mustul. Vezi definitia »

îmbír s.n. (reg., înv.) plantă originară din India, a cărei rădăcină are gustul piperului; ghimber. Vezi definitia »