DĂLTÚȚĂ, dăltuțe, s. f. (Rar) Dăltiță. – Daltă + suf. -uță. Vezi definitia »

paradeală, paradeli s. f. 1. uzură, degradare. 2. (intl.) spargere. Vezi definitia »

neghínă (neghíne), s. f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg și negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, știrbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai ușoară nici explicația prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Pușcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniță, s. f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406). Vezi definitia »

MENINGOMIELÍTĂ s. f. inflamație a măduvei spinării și a meningelor ei. (< fr. méningomyélite) Vezi definitia »

MIMÉTICĂ s.f. (Liv.) Arta imitației. [Cf. it. mimetica]. Vezi definitia »