ESTAVÉLĂ s.f. (Geol.) Orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. [< fr. estavelle]. Vezi definitia »

AMETÁBOLĂ, ametabole, adj. (Despre insecte) Care se dezvoltă fără metamorfoză. – Din fr. amétabole. Vezi definitia »

GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură. Vezi definitia »

PEDICULÓZĂ s. f. totalitatea manifestărilor morbide provocate pe piele de păduchi. (< fr. pédiculose) Vezi definitia »

LOCOTENÉNȚĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deținea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza]. Vezi definitia »