ISONÁR, isonari, s. m. (Înv.) Persoană care ținea isonul (la biserică). – Ison + suf. -ar. Vezi definitia »

BIBLIOTECÁR, -Ă I. s. m. f. cel care are în grijă administrarea unei biblioteci. II. s. n. program care permite crearea, actualizarea și utilizarea unei biblioteci (3). (< fr. bibliothécaire) Vezi definitia »

CONCESIONÁR s. m. beneficiar al unei concesiuni. (<fr. concessionnaire) Vezi definitia »

celár (celare), s. n. – Cămară. – Mr. țilar. Lat. cellarium (Pușcariu 331; Candrea-Dens., 301; REW 1804; DAR); cf. v. it. cellaio, prov. celier, fr. cellier, cat. celler, sp. cillero, port. celleiro. Cf. chelar. Vezi definitia »

SUBORBITÁR, -Ă adj. (Anat.) Situat sub orbită. [După fr. sous-orbitaire]. Vezi definitia »