ÎNFIINȚÁRE, înființări, s. f. Acțiunea de a (se) înființa; fundare, instituire, întemeiere. ♦ (Rar) Realizare, executare. – V. înființa. Vezi definitia »

DEZALIENÁRE s. f. combaterea alienării. ◊ concepție progresistă, revoluționară care, respingând morala și filozofia individualistă, promovează colectivismul, principiul dezvoltării neîngrădite, armonioase și multilaterale a individului și a personalității umane. (< dezaliena) Vezi definitia »

TRANSPLANTÁRE s.f. Acțiunea de a transplanta și rezultatul ei; transplantație. [< transplanta]. Vezi definitia »

BAGATELIZÁRE s. f. Acțiunea de a bagateliza și rezultatul ei. – V. bagateliza. Vezi definitia »

AUTOAPĂRÁRE s. f. apărare prin mijloace proprii. (după fr. autodéfense) Vezi definitia »