Definita cuvantului zălogi
ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog2.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zălogi
REÎNTREGÍ, reîntregesc, vb. IV. Tranz. A întregi din nou, a completa un întreg. – Re1- + întregi. Vezi definitia »
MUGÍ, pers. 3 mugește, vb. IV. Intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. P. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, supărătoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic. 3. (Despre ape și despre vânt) A vui puternic; a urla. [Prez. ind. pers. 3 și: múge] – Lat. mugire. Vezi definitia »
pologí, pologésc, vb. IV (pop.) 1. a tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage (v.). 2. a face ca iarba sau alte plante să se plece, să se culce la pământ; a încovoia, a culca. 3. (refl.; reg.; despre obiecte) a se strâmba, a-și schimba poziția, înclinându-se. 4. (reg.; despre pomii fructiferi: în forma: pologa) a fi încărcat, a fi plin de fructe. 5. (înv. și reg.; fig.; despre ființe) a nimici, a distruge (culcând la pământ). 6. (reg.; refl.) a cădea bolnav la pat. 7. (înv.; refl.) a se așeza, a se statornici, a se pune. Vezi definitia »
MORFOLOGÍ, morfologesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A morfoli (1). – Cf. morfoli. Vezi definitia »
FUNGI1-/FUNGO- elem. „ciuperci, fungi”. (< germ. fungi-, fr. fongi-, engl. fungo-, cf. lat. fungus) Vezi definitia »