ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la față; înroșit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi. Vezi definitia »

MICROLÍT s. n. 1. cristal microscopic, prismatic sau tubular, care se află în unele roci. 2. denumire dată uneltelor și armelor mici de silex, în paleoliticul superior și mezolitic. 3. calcul (II) microscopic. (< fr. microlite, germ. Mikrolith) Vezi definitia »

TURCOMERÍT, -Ă, turcomeriți, -te, adj. (Înv.) Partizan al turcilor. ♦ Fig. Despotic. – Ngr. turcomerites. Vezi definitia »

HITÍT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei populații indo-europene din Asia Mică (al II-lea mileniu a. Chr.). ◊ (s. f.) limbă vorbită de hitiți, cu scriere folosind caractere cuneiforme babiloniene. (< fr., engl. hittite) Vezi definitia »

învrăjmășít, învrăjmășítă, adj. (pop.) 1. certat. 2. dușmănit. Vezi definitia »