ȘPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stăpînea sau administra un ținut. Cine va ține vrăji, aceia să să de șpanilor, să nu să vor lăsa. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE. Din mila... șpanului săcuilor. SA, 2r. Ishpan. Castellanus. Comes. AC, 344; cf. PP, 3. ♦ (Mold.) Nobil. Izvorîia den toată lumea la Italiia, pentru să fie în volniciia Italiei șpan, adecă nemiș, cum dzic leșii șlehtici. NCL I, 47; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. Variante: ișpan (AC, 344; PP, 3). Etimologie: magh. spán, ispán. Cf. șleahtic. Vezi definitia »

INTRAVILÁN s.n. Suprafață pe care se întinde un oraș sau un sat. [< intra- + fr. ville – oraș]. Vezi definitia »

PARMAZÁN s.n. v. parmezan. Vezi definitia »

SACRISTÁN s. m. cel care are în grija sa sacristia unei biserici; paracliser. (< it. sacristano) Vezi definitia »

DAN s.m. Grad de măiestrie, categorie de clasificare la judo. [< fr. dan < cuv. japonez]. Vezi definitia »