REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire. Vezi definitia »

mehmendár (mehmendári), s. m. – Intendent, administrator. – Var. mihmandar, maimandar. Tc. mihmandar, din per. (Șeineanu, III, 75). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

PENTACENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de cinci sute de ani. II. s. n. al cincilea centenar. (< penta- + centenar) Vezi definitia »

TRIBUTÁR, -Ă adj. Care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus economicește. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influențat; care datorează cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire]. Vezi definitia »

cofár², cofári, s.m. (reg.) 1. dogar de cofe, negustor de cofe. 2. precupeț de cofe la bucată; sfârnar. Vezi definitia »