CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură. Vezi definitia »

RADIOTELEGRÁMĂ s. f. radiogramă (1). (< fr. radiotélégramme) Vezi definitia »

clámpă, clámpe, s.f. (reg.) 1. clanță, ivăr. 2. cal înalt și slab, grebănos. Vezi definitia »

BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură¹. Vezi definitia »

șicuiálă s.f. (reg.) foaie de staniol. Vezi definitia »