STRIDÓR s. n. sunet aspru, ascuțit. ◊ respirație șuierătoare produsă de o deformație congenitală a laringelui. (< lat., fr. stridor) Vezi definitia »

DEZERTÓR s.m. 1. Militar care dezertează. 2. Cel care părăsește în mod laș o misiune, un loc etc. [< fr. déserteur]. Vezi definitia »

EXEMPLIFICATÓR, -OÁRE adj. exemplificativ. (după germ. exemplifikatorisch) Vezi definitia »

RADIOASCULTĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Ascultător al programelor de radio. [Cf. it. radioascoltatore, rus. radioslușateli, germ. Radiohörer]. Vezi definitia »

EGUTÓR, egutoare, s. n. Cilindru gol în interior, cu o manta de sită de metal, care presează banda de material pe sita plană a cutiilor aspiratoare la mașinile de fabricat hârtie, pentru a o stoarce de apă și pentru a o netezi. – Din fr. égouttoir. Vezi definitia »