CONSERVATÓR¹, conservatoare, s. n. Instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi. – Din fr. conservatoire, germ. Konservatorium. Vezi definitia »

UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpători, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator. Vezi definitia »

STUCATÓR s. m. muncitor specializat în lucrări de stucatură. (< it. stuccatore, fr. stucateur) Vezi definitia »

fărălegiuitór, fărălegiuitoáre, adj. și s.m. (înv.) (om) fără de lege, nelegiuit, păcătos. Vezi definitia »

DEFRAUDATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care defraudează; delapidator. (< it. defraudatore) Vezi definitia »