SÚRSĂ, surse, s. f. 1. Loc unde se produce, unde se poate găsi sau de unde se propagă ceva; sediul sau obârșia unui lucru. ♦ Corp, sistem etc. care emite sunete, lumină, radiații nucleare etc. ◊ Sursă de energie electrică (sau electromagnetică) = generator de energie electrică (sau electromagnetică). ♦ (Elt.) Electrod al unui tranzistor cu efect de câmp, care furnizează putătorii de sarcină majoritari. 2. Posibilitate de câstig. 3. Fig. Loc de unde emană o informație, o noutate. 4. Fig. Izvor, obârșie, origine. ◊ Sursă de inspirație = domeniu din care se inspiră un scriitor – Din fr. source. Vezi definitia »

sembiánță, sembiánțe, s.f. (înv.) înfățișare. Vezi definitia »

HÓLDĂ, holde, s. f. Câmp semănat cu același fel de plante (în special cereale); (mai ales la pl.) semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu; lan. – Din magh. hold „iugăr”. Vezi definitia »

ȘALÁZĂ s.f. (Biol.) Filament albuminos care suspendă gălbenușul de ou în învelitorile lui. [Scris și chalază. / < fr. chalaze, cf. gr. chalaza – măzăriche]. Vezi definitia »

DUZÍNĂ s.f. Ansamblu de douăsprezece obiecte de același fel. ◊ De duzină = a) făcut în serie, de calitate inferioară; b) (despre oameni) mediocru. [< fr. douzaine]. Vezi definitia »