GABARÍT, gabarite, s. n. Șablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcții etc. ♦ Greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit. Vezi definitia »

DĂNUÍT, -Ă, dănuiți, -te, adj. v. dănui. – [DLRM] Vezi definitia »

bot îmblănit expr. bărbat care poartă mustață. Vezi definitia »

NEDREPTĂȚÍT, -Ă, nedreptățiți, -te, adj. Căruia i s-a făcut o nedreptate. – V. nedreptăți. Vezi definitia »

CATIONÍT s.m. (Chim.) Substanță schimbătoare de cationi. [Pron. -ti-o-. / < engl. cationite]. Vezi definitia »