Definita cuvantului zeghe
ZÉGHE, zeghi, s. f. 1. Haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase. ♦ Haină facută din piele de oaie, cu care se îmbracă ciobanii; șubă. 2. Postav gros din care se fac unele haine țărănești; dimie. [Var.: zéche s. f.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zeghe
púșche s. f. – Veziculă dureroasă (pe limbă). – Var. pușcheà, puște(a), puscea. Mr. pușcl’e „ciumă”. Lat. pŭstŭla (Pușcariu 1412; Candrea-Dens., 1486; REW 6867). Rezultatul pușche, normal (ca aurĭcŭla › ureche), a fost indicat de Candrea ca formă ipotetică, dar circulă în mod curent în Munt. (nu apare în ALR, II, 39, care menționează cuvîntul numai în Trans. și Mold.). Necesitatea unui lat. *pŭstĕlla (Pușcariu, Dimin., 172), *pŭstŭlĕlla (Tiktin) sau *pŭstŭlilla (Iordan, Dift., 59) nu este evidentă. Vezi definitia »
BORDENACHE, Richard (1905-1982, n. Botoșani), arhitect român. Prof. univ. la București. Lucrări aparținînd curentului funcționalist (ansamblul „Optica Română”, halele laminoarelor de la Reșița, sala „Studio” a Teatrului „Lucia Sturdza-Bulandra”). Vezi definitia »
LÉGHE s. f. unitate de măsură pentru distanțe, anterioară sistemului metric, între 4 și 5,5 km. (< it. lega) Vezi definitia »
BEBA VECHE, com. în jud. Timiș; 1.789 loc. (1991). Punctul cel mai vestic al României, la granița cu Ungaria și Iugoslavia (20º15’44’’ long. E). Vezi definitia »
ZÉCHE s. f. v. zeghe. Vezi definitia »