PUP² interj. v. pu. Vezi definitia »

calúp (calúpuri), s. n. – 1. Tipar, matrice, calapod, formă. – 2. Obiect adaptat, bucată. – Mr. călupe, megl. calop. Tc. kalup „tipar” (Șeineanu, II, 83; Meyer 169; Lokotsch 103); cf. ngr. ϰαλούπι, alb. kaljëp, bg. kalăp, sb. kalap. Este cuvînt cu intensă circulație europeană. În tc. provine din arab. qālib, de unde fr. acabit și calibre (Gamillscheg 6; Ronzevalle 128), și arab. provine din it. garbo (Corominas, II, 616) sau din gr. ϰαλόπους. În tc. are și sensul de „viclenie, șiretlic”, care s-a păstrat în expresia „a trage un calup” „a înșela”. Este dublet al lui calibru, s. n. (mărime; calitate personală), din fr. și al lui calapod. Vezi definitia »

șup¹! interj. (reg.) cuvânt care redă zgomotul produs de o lovitură dată repede și tare cu palma sau cu pumnul. Vezi definitia »

strup², strupi, s.m. (reg.) crustă a ranei. Vezi definitia »

crup adv. – În expresia beat crup „beat criță”. Germ. Krupp, nume al celebrului fabricant de tunuri, plecîndu-se de la interpretarea glumeață a expresiei echivalente „beat tun” (DAR; Pușcariu, Lr., 121). Vezi definitia »