Definita cuvantului zgâria
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) face o rană superficială pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. ◊ Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie o literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. invar. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. invar. = clădire înaltă cu foarte multe etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zgâria
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller. Vezi definitia »
ALAZEIA, fl. în Federația Rusă (C.S.I.), în NE Siberiei. Lungime: 1.590 km (împreună cu rîul Nel’kan). Izv. din pod. omonim, de la 954 m alt. și se varsă prin două brațe în M. Siberiei Orientale. Îngheață 10 luni pe an. Vezi definitia »
muhaia, muhaiale s. f. om lipsit de personalitate. Vezi definitia »
DISOCIÁ vb. I. tr. A descompune o moleculă în atomi sau în grupuri de atomi. ♦ (Fig.) A despărți, a separa. [Pron. -ci-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dissocier, cf. lat. dissociare]. Vezi definitia »
când pălăria / pielea mea? expr. când naiba? Vezi definitia »