MUSACÁ, musacale, s. f. Mâncare preparată din carne tocată și felii de pătlăgele vinete, de cartofi sau de dovlecei, așezate în straturi alternative și coaptă în cuptor. – Din tc. musakka. Vezi definitia »

CARICÁ vb. I. tr. A încărca o navă. [< it. caricare]. Vezi definitia »

APLECÁ, apléc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să-și schimbe sau a-și schimba poziția (verticală) prin îndoire spre pământ; a (se) îndoi, a (se) înclina, a (se) pleca; fig. a (se) supune. 2. Tranz. (Pop.) A alăpta. 3. Refl. Fig., A simți atracție, vocație pentru ceva, a înclina către ceva; a se preocupa de cineva sau ceva. 4. Refl. (În expr.) A i se apleca = a căpăta o indigestie; a-i veni greață. – Din lat. applicare. Vezi definitia »

SFÂRTECÁ vb. I v. sfârtica. Vezi definitia »

CALIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A dobândi sau a da cuiva posibilitatea să dobândească o calificare, un titlu într-un anumit domeniu etc. 2. tr. A fi admis să concureze la o competiție sportivă. 3. tr. A atribui o calitate unei ființe sau unui lucru; a arăta calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calífic. / cf. fr. qualifier]. Vezi definitia »