CIÓRBĂ, ciorbe, s. f. Fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne. ◊ Expr. A se amesteca în ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) în afacerile, în treburile altuia. A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ciorbă = a considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține seama de valoarea, situația etc. lor deosebită. – Din tc. çorba. Vezi definitia »

PARATIFÓZĂ s.f. Boală frecventă mai ales la păsări și la purcei, cauzată de un microb paratific; salmoneloză. [< fr. paratyphose]. Vezi definitia »

străghiáță, s. f. – Caș, brînză de vaci. – Var. stereghiață, Banat străghiată. Mr. străgl’ată, megl. strigl’ată. Origien incertă. După Pascu, I, 68 și Arch. Rom., VI, 265, din lat. (lac) *extracoagulatum › *extracaglata › *extraglată, der. care pare dificilă. După Candrea, GS, III, 428 și Giuglea, Dacor., III, 617, în loc de lac strangulatum. Mai probabil der. de la stereghie, v. aici; dar formele dialectale nu sînt clare. – Der. străgheța, vb. (Olt., a coagula). Vezi definitia »

opléniță, oplénițe, s.f. (reg.) crucea carului. Vezi definitia »

CITOGENÉTICĂ s.f. Parte a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității (genele, cromozomii etc.). [< fr. cytogénétique, cf. gr. kytos – celulă, gennan – a naște]. Vezi definitia »