tărăboánță (-țe), s. f. – Roabă. Mag. tarbonca, torbonca (Cihac, II, 531; Scriban, Arhiva, XXX, 285; Gáldi, Dict., 163). – Der. tărăbonțaș (var. tărăbunțaș), s. m. (cărător cu roaba la minele de sare). Vezi definitia »

SALOPÉTĂ s.f. Haină de lucru care se îmbracă pe deasupra hainelor obișnuite. [< fr. salopette]. Vezi definitia »

ULTIMOGENITÚRĂ s. f. regim al unor societăți în care ultimul născut dintre frați are drept de moștenire. (< fr. ultimogéniture) Vezi definitia »

PNEUMOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză pulmonară. [Cf. fr. pneumosclérose]. Vezi definitia »

barieră, bariere s. f. (șc.) nota cinci. Vezi definitia »