ÚNDĂ, unde, s. f. I. 1. Cantitate dintr-o masă de apă care face o mișcare ritmică ușoară de ridicare și coborâre formând ondulații la suprafața apei; p. ext. apă (curgătoare sau stătătoare). ♦ Șuvoi, torent. ♦ Ploaie, ninsoare etc. care cade în rafale. 2. Masă de aer care se mișcă ușor; p. ext. aer, văzduh. 3. Mișcare de vibrație (ușoară); zgomot (ușor). II. (Fiz.) Propagare din aproape în aproape a unei oscilații, cu viteză finită și printr-o variație spațială. ◊ Lungime de undă = distanța dintre două puncte succesive ale unei unde, în care oscilația are aceeași fază. Undă seismică = undă pornită din epicentrul unui cutremur de pământ, de-a lungul căreia cutremurul se propagă în interiorul și la suprafața pământului. Undă de șoc = undă seismică de mare intensitate. Undă electromagnetică = câmp electromagnetic variabil care se propagă în urma interacțiunilor dintre variațiile câmpului electric și ale celui magnetic. (În radiofonie) Undă scurtă = undă electromagnetică cu o lungime medie de 0,50 m. Undă mijlocie = undă electromagnetică cu o lungime de 200-600 m. Undă lungă = undă electromagnetică cu o lungime de 700-2000 m. Undă verde = procedeu folosit pentru asigurarea fluenței maxime a traficului auto pe arterele de circulație din orașe, realizat printr-un sistem de comandă coordonată a semafoarelor. – Lat. unda (cu sensul II după fr. onde). Vezi definitia »

SCHÍSMĂ s.f. Separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă; (p. ext.) dezbinare, separare de opinii, neînțelegere; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. [< lat., gr. schisma – diviziune, fr. schisme]. Vezi definitia »

ATEBRÍNĂ s. f. derivat al acridinei, în combaterea malariei și a teniazei. (< fr. atébrine) Vezi definitia »

netreábnă s.f. (înv.) lipsă de valoare, de importanță, de folos. Vezi definitia »

FÉSTĂ s.f. Păcăleală. ◊ A juca (cuiva) o festă = a păcăli pe cineva. [< it. festa]. Vezi definitia »