rúfă (rúfe), s. f. – 1. Haine, țesături albe, lenjerie. – 2. (Mold.) Cîrpă, zdreanță. Sl. rucho (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 320; Conev 83), cf. bg., sb., cr. ruho „îmbrăcăminte”, slov. ruha „cearșaf”, ceh. roucha „cearșaf”, ngr. ροῦχον „îmbrăcăminte” (Meyer, Neugr. St., II, 55). – Der. rufărie, s. f. (lenjerie); rufos, adj. (Mold., zdrențăros); rufană, s. f. (Mold., cîrpă; Mold., curvă), pentru ultimul sens, cf. buleandră, hanță, tîrfă etc.; rufean, s. m. (Mold., rufián), care concordă din întîmplare cu rufián, cf. Dragoș, BF, IX, 113. Vezi definitia »

a face poștă expr. a comite un viol în grup; a întreține raporturi sexuale pe rând cu aceeași femeie. Vezi definitia »

ENTEROCOLÍTĂ s.f. Inflamație a intestinului subțire și a colonului. [< fr. entérocolite]. Vezi definitia »

COLÍTĂ s.f. Inflamație a colonului¹ [în DN], care dă naștere la tulburări digestive. [< fr. colite, cf. gr. kolon – intestin]. Vezi definitia »

glástră (glástre), s. f. – Ghiveci, vas de flori. – Mr. glastră. Ngr. γλάστρα (DAR). Vezi definitia »