NUVÉLĂ, nuvele, s. f. 1. Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social). 2. (Înv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novélă s. f.] – Din fr. nouvelle, it. novella. Vezi definitia »

cútă (cúte), s. f. – 1. Pliu, îndoitură. – 2. Zbîrcitură, încrețitură, rid. – 3. Pungă sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. cŭtem „piele” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Pușcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestătură, incizie”. Cealaltă explicație, bazată pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaștem, și care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute). Vezi definitia »

CÓDINĂ s. f. (Pop.) 1. Lână de calitate inferioară, tunsă de pe capul, picioarele și coada oilor. 2. Grâu de calitate inferioară, amestecat cu multe corpuri străine – Coadă + suf. -ină. Vezi definitia »

PATRÚLĂ s.f. Mic detașament militar însărcinat cu recunoașterea terenului, a pozițiilor, a mișcărilor ianmicului etc. sau cu supravegherea ordinii. ♦ Formație de zbor compusă din trei-patru avioane de luptă. [Cf. germ. Patrouille, rus. patrul, fr. patrouille]. Vezi definitia »

strichavéță, strichavéțe, s.f. (reg.) loc apătos, mocirlos. Vezi definitia »