AUDIOGRÁMĂ, audiograme, s. f. Grafic care indică acuitatea auditivă a unei persoane. [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiogramme. Vezi definitia »

TÚBĂ s.f. 1. Instrument muzical de suflat, din alamă, având tonul cel mai grav, folosit mai ales în fanfare. 2. (Anat.) Formațiune canaliculară. [< it., fr. tuba]. Vezi definitia »

slobozitúră, slobozitúri, s.f. 1. (înv.) eliberare (din robie, din închisoare, din captiviate etc.). 2. (reg.; la războiul de țesut) distanța dintre sulul dinainte până la spată. 3. (pop.) jgheab foarte lat și lung, construit din trunchiuri de copac, folosit la coborârea buștenilor dintr-o pădure de munte; uluc, jilip. 4. (reg.) bucată de lemn lungă de un metru, folosită la sprijinirea acoprișului. 5. (înv. și pop.) descărcare (a unei arme de foc). 6. (reg.) făină pentru plămădeală. 7. (reg.) popas. Vezi definitia »

LÁNĂ, lane, s. f. (Reg.) Stinghia de jos a jugului. Vezi definitia »

chírtă, chírte, s.f. (reg.) numele unei păsări de baltă care zboară la suprafața apei pentru a prinde pești mici; chirighiță. Vezi definitia »