SUPERFÍCIE s. f. 1. suprafață; arie. ♦ (jur.) drept de ~ = drept de proprietate care se mărginește numai la suprafața solului și la ceea ce este deasupra lui. 2. (fig.) aparență. (< fr., it. superficie, lat. superficies) Vezi definitia »

URODINÍE s.f. Micțiune dureroasă; durere la urinat. [< fr. urodynie, cf. gr. ouron – urină, odyne – durere]. Vezi definitia »

DIPLOPÍE, diplopii, s. f. Tulburare a vederii care constă în perceperea dublă a imaginii unui obiect. – Din fr. diplopie. Vezi definitia »

PROZODÍE s. f. 1. Parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. 2. (Înv.) Punctuație. – Din ngr. prosodía, fr. prosodie. Vezi definitia »

OMÍSIE s.f. v. omisiune. Vezi definitia »