ROBÍE, robii, s. f. 1. Stare, condiție socială de rob (1). 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie. Vezi definitia »

PIROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază problemele legate de măsurarea temperaturilor înalte. – Din fr. pyrométrie. Vezi definitia »

SCHEPTOFILAXÍE s. f. profilaxie rapidă a manifestărilor de alergie prin ingerarea unor cantități foarte mici din alergenul respectiv. (< fr. skeptophilaxie) Vezi definitia »

UCRONÍE s.f. Teorie în filozofia culturii potrivit căreia evenimentele și faptele de civilizație din istoria omenirii s-au produs ca o consecință inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu. (<fr. uchronie) Vezi definitia »

SPLENOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică pentru bolile splinei. [Gen. -iei. / < fr. splénopathie, cf. gr. splen – splină, pathos – boală]. Vezi definitia »