brîglă (brîgle), s. f. – Parte mobilă la războiul de țesut. – Var. bîr(g)lă, braglă, braclă. – Megl. bîrdilă. Bg. bŭrdilo (Cihac, II, 9; DAR), prin intermediul unei forme bîrd(i)lă, ca în megl. – Der. brîglar, s. m. (arțar). Vezi definitia »

MANÉLĂ s. f. bară de lemn folosită la cofrage, schele etc. (< it. manella) Vezi definitia »

IZOPLÉTĂ s.f. (Met.) Linie care unește pe o hartă punctele de egală valoare ale diverselor elemente meteorologice. [Var. isopletă s.f. / < fr. isoplèthe]. Vezi definitia »

grădínă (grădíni), s. f. – Suprafață de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gărdină. Bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, și alb. gradinë. – Der. grădinar, s. m. (persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinarĭ; grădinăreasă (var. grădinăriță), s. f. (femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar); grădinăresc, adj. (de grădină); grădinări, vb. (a cultiva sau a îngriji grădini); grădinărie, s. f. (horticultură); grădinărit, s. n. (horticultură). Vezi definitia »

PSIHODIAGNÓZĂ s. f. ansamblu de tehnici psihologice pentru investigarea și diagnoza psihică a indivizilor sau grupurilor. (< fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis) Vezi definitia »