BUTÓI, butoaie, s. n. 1. Vas de lemn făcut din doage, mai larg la mijloc decât la capete, folosit pentru păstrarea lichidelor, a murăturilor etc. ◊ Expr. Butoi fără fund, se spune despre cei care beau fără măsură. A mirosi a butoi, se spune despre alimentele păstrate în butoaie care au prins un miros specific (neplăcut). A vorbi ca din butoi = a avea vocea răgușită. A aprinde butoiul cu pulbere = a dezlănțui un război, a provoca o catastrofă. ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2. Partea cilindrică la revolvere de tip mai vechi, în care se introduc cartușele. – Din bute + suf. -oi. Vezi definitia »

SOLDĂȚÓI, soldățoi, s. m. (Peior.) Augmentativ al lui soldat. – Soldat + suf. -oi. Vezi definitia »

PRUNDÓI, prundoaie, s. n. Insulă plutitoare în Delta Dunării, alcătuită din nămol, papură și rădăcini. – Prund + suf. -oi. Vezi definitia »

pripói¹, pripoáie, s.n. (reg.) ospăț oferit de părinții mirelui după cununie (și la care mesenii oferă daruri mirilor). Vezi definitia »

LEBĂDÓI, lebădoi, s. m. (Rar) Masculul lebedei. – Lebădă + suf. -oi. Vezi definitia »