ZORÍT¹, zoríturi, s. n. ~ ◊ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. 2. (Trans.) Obicei folcloric care constă în interpretarea unei alborade proaspăt căsătoriților. (din zori) [și DLRLC] Vezi definitia »

POTCOVÍT², -Ă, potcoviți, -te, adj. (Despre animalele de tracțiune) Care are potcoave, cu potcoave. – V. potcovi. Vezi definitia »

DULGHERÍT s. n. Dulgherie (1). – Dulgher + suf. -it. Vezi definitia »

NEUROCÍT, neurocite. s. n. (Anat.) Neuron. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurocyte. Vezi definitia »

RĂNÍT, -Ă, răniți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a căpătat o rană, o leziune. ♦ Fig. Jignit, ofensat. – V. răni. Vezi definitia »